Définitions et usages de : ozon - Dictionnaire de roumain sensagent

Dictionnaire analogique

Publicité ▼

Wikipedia

Ozon

Pentru alte sensuri, vezi Ozun, Covasna.

Ozon

Identificare

Număr CAS

10028-15-6

Informații generale

Nume

Ozon

Alte denumiri

Formula chimică

O₃

Aspect

gaz incolor, cu miros înțepător

Masă moleculară

48,00 g/mol

Proprietăți

2,144 kg/m³ (0 °C)

−192,7 °C

5,5 MPa (−12 °C)

494 ml/l(0 °C) în apă

Miros

miros înțepător

Indice de refracție(n_D)

1,2226

Momentul dipol

0,53 D

Hazard

Clasificare EU

Oxidant

Simbol hazard

NFPA 704

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Formula sa chimică este O₃. Molecula sa este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauză este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii.

Răspândire

Tocmai datorită faptului că este instabil, ozonul este foarte rar și se găsește în atmosferă (cea mai mare concentrație a sa este stratul de ozon), la suprafața Pământului (în procent de 1·10^-7%) și la 22 de km de suprafața Pământului (în procent de 1·10^-6%). Locurile unde ozonul mai pot apărea sunt cascadele și malurile mărilor (rezultat în urma influenței razelor ultraviolete) și pădurile de brazi (produs în urma oxidării terebentinei și a altor compuși organici).

Istoric

Denumirea de „ozon” provine din grecescul ozein, care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză a apei conduse la Universitatea din Basel.^[1]

Walter Noel Hartley identifică pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete.

Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934) în care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub acțiunea razelor ultraviolete.

Preparare

Ozonul se obține cel mai simplu de la oxigen, cu ajutorul unei energii străine (căldură, lumină, electricitate), după reacția:

3O₂ + 69 kcal = 2O₃

Această reacție este endotermă cu concentrație de volum.

Note

^ ro Scurta istorie a Ozonului si a CFC-urilor

Bibliografie

Manual de lucrări practice de chimie anorganică-metaloizi, de acad. prof. Raluca Ripan, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961, pp.182